imi amintesc ca te safir...
cu durerea unei petale de trandafir,
si cu sarut te-mbrac pe tine
cea mai divina dintre zane.

prizoniere fac cuvinte, unde nu puteau sa fie,
era ca-ntiderea de ape clipa noastra de magie
sau cer albastru infinit .

n-am ce sa fac, asa continui,
sa desenez cu ciocan si dalta ,
merit sa mor in chinuri
pt ca vreau sa aduc clipe din alte lumi;
poate-si vor salva iubirea si sufletul
DACA vor intelege harta din magia sarutului.

cate minuni mai sunt...
pasi pierzandu-se, degete purtate de vant pe zambete,
ochi inchisi si buze ratacind deasupra...
da...
stiu ca sunt singur de mult timp la fel si inima
astept clipa cand ne vom intalni,
inca sunt copil si-ndragostit si asa voi fi,
pana ne vom tine de mana in universul nostru infinit,
tineri si fericiti pt totdeauna.

pt D.