ma-ntreb...

cu ce-am gresit, cer instelat?

atat de mult, atat de grav

noi nu suntem nemuritori defapt ?

nesfarsit simt pustiul dinauntru...

un pustiu trist si uscat.

pustiul...

e alaturi de singuratea mea ,

cum arbori grosi , batrani

radacini adanci au in pamant...

la fel si ea in mine, tot atat

magie de chopin, tarziu in noapte la pian...

ca un animal salbatic sunt si plin de rani;

le vindeca asa otravite cum le am

si dupa atata groaza si neant

mai am vie minunea ...

ca eram copii frumosi si ne iubeam.

in adieri de vant si flori vom fi pana la final

totusi n-am inteles cu ce-am gresit cer instelat...

d c pana atunci voi fi pustiu si praf

si mort de beat ;

noi 2 oricum vom fi nemuritori defapt .